Bio-BLOG | Delly World

Boala (II)             Despre internarea la un spital privat pot spune că a fost una dintre experiențele  benefice, de mare ajutor care m-a trimis din camera fetidă a salonului din orașul meu într-o cameră de două persoane, foarte modernă, igienizată, cu o fereastră mare, curată, prin care noaptea puteam admira strălucirea stelelor.        Mi s-a redat libertatea într-un fel atât de suav- bucuria de a avea o bucată de cer, un petec de orizont în raza speranțelor mele.  Fizic, eram chiar mai rău decât venisem pentru că procedura și investigația pe care urmau să le fac implicau o și  mai mare deshidratare, o adevărată coborâre în cele mai întunecoase subsoluri ale psihicului, un picaj total și o stoarcere a tot ce este mi crobiom. Dar acele luminițe care pâlpâiau atât de senin în depărtare alcătuind coperta unui oraș agitat în dinamica lui nocturnă, îmi creau parcă vraja dezlegării. Îmi promiteau ceva, o veste bună, o m...

  Boala (I)                  Dacă mă gândesc bine, viața mea de până acum s-a întâmplat destul de zbuciumată pe marginea gândurilor mele și destul de așezată cu toate deciziile luate. Până la urmă contează faptul că am reușit să construiesc din dezordinea de piese un puzzle drăguț și că totuși am avut libertatea să-l modific să arate așa cum îmi doresc.         Pentru că nu am fost niciodată un om al viciilor, mi-am permis să beau doar cafea și recunosc că, până în punctul de pierdere totală despre care voi vorbi în următoarele rânduri, am găsit în plăcerea de a bea cafea o mică ancoră pe care să o folosesc în momentele învolburate. Am observat că și creierul meu, la fel ca al multora, funcționează mai bine la gândul unei recompense, al unei mici pauze de cafea în car e să coboare puțin la demisol , în adâncimea  cugetului, să zăbovească  acolo, după care să renască la suprafață cu noi puteri. Caf...

Jurnalista (I)             După bacalaureatul încheiat cu 9.9 8 , examen ul  l a școala de șoferi trecut cu brio, o diplomă pentru nivelul intermediar al limbii engleze din partea unui institut de cursuri prin corespondență și acea steluță în frunte pe care o aveam de la olimpiada  internațională la limba română (care îmi garanta intrarea cu 10 la orice facultate cu profil uman) puteam păși cu toată încrederea în noul capitol din viața mea -Iașiul universitar. Mă simțeam suficient de înarmată pentru a răspunde oricărei provocări, suficient de pregătită pentru a cuceri chiar  publicul academic din mintea mea care arăta ca o mulțime de diplomați în costume negre, cu cravată sau papion, ochelari, dispuși într-unul din cele mai impunătoare amfiteatre, ochi și urechi la ce am eu de spus.        Prima zi de înscriere la Departamentul de Jurnalism al Facultății de Litere din Iași a fost  ca o torpilă lansată brusc, cât...

  Nunțile (2)        Așa a și fost. Șas e ani mai târziu m-am trezit într-un morma n  de foi, caiete, dosare cu șină și  folii, încercând să ordonez și să reordonez săracul și smeritul meu repertoriu. Altcineva care nu mă cunoștea ar fi zis că mă pregătesc pentru meseria de notar public dar eu știam că o persoană dezordonată ca mine poate fi și ordonată atunci când vrea.  O persoană ca mine  poate fi și o nouă variantă a ei la care mulți nu se așteaptă. Exista  o fărâmă din mine care strălucea ca o perluță pe fundul oceanului și pe care o văzuseră puțini. Unii nu o văzuseră  deloc iar alții se împotriviseră să o vadă. Și mai era mama care spunea :du-te! …că sigur o sa fie bine!  Nu știam tonurile din care cântam, nu știam în ce ordine trebuie să cânt melodiile, nu aveam decât două programe, nu știam cum va suna vocea mea în fața unui public de nuntă, nu știam dacă sigur trebuie să mă duc la nuntă sau e suficient că m-am pregăti...