Bio-BLOG | Delly World

OlimpiAde-le (3)           Am observat c ă unul dintre cele mai funcționa le resorturi  ale ființei mele interioare era să ajung la capătul puterilor, să fiu nespus de epuizată, doborâtă și apoi începeam să mă reclădesc bucată cu bucată. Din acel punct începeam să caut ieșirea cu mai multă perspicacitate. Atunci când nimeni nu-mi mai dădea vreo șansă începeam să fructific la maximum atuurile mele. În situația dată, în care acumulasem suficientă oboseală, nemulțumire și frustrare, aveam toate datele necesare să încep procesul de remontare. Proba de discurs a fost ca o lumină bună. Ca un cer de primăvară. După ce am terminat discursul, am interpretat un fragment dintr-o doină exact așa cum îmi făcusem planul. ,,Greu îi Doamne când n-ai cui, o vorbî bunî să-i spui”. Poate că versurile doinei izvorau odată cu sentimentele  mele  și toată încărcătura mea emoțională din acea perioadă  s-a revărsat în cascadă peste mintea profesorilor examinatori . ...

OlimpiAde-le (2)        M-am întors acasă cu o inimă încărcată de satisfacție și am început să mă pregătesc pentru provocarea imediat următoare  ce avea să se desfășoare în mai, cu o lună înainte de examenul de bacalaureat.  Nici de data asta profesoara mea nu avea să fie lângă mine la Constanța, ba mai mult, am simțit că își pierduse și elanul de a mă mai susț ine, scăpând printre degete parcă  cerințele  sau termenele  care trebuiau îndeplinite și bagatelizând pregătirea mea ca și cum ar fi pariat pe altcineva în cursa asta.        Eram destul de stresată de examenul cu adevărat relevant c are se apropia (bacalaureatul!! ) și  frustrată din cauza veșnicului meu sentiment de ne-apartenenț ă la grup pe care mi-l dădeau ceilalți olimpici din afara Moldovei.  Ne cunoscusem recent pe interne t și trebuia deja să concepem un plan de bătaie pentru proba de echipă.  Sigur că mereu am admirat inteligența și geniali...