Bio-BLOG | Delly World

OlimpiAde-le (3)           Am observat c ă unul dintre cele mai funcționa le resorturi  ale ființei mele interioare era să ajung la capătul puterilor, să fiu nespus de epuizată, doborâtă și apoi începeam să mă reclădesc bucată cu bucată. Din acel punct începeam să caut ieșirea cu mai multă perspicacitate. Atunci când nimeni nu-mi mai dădea vreo șansă începeam să fructific la maximum atuurile mele. În situația dată, în care acumulasem suficientă oboseală, nemulțumire și frustrare, aveam toate datele necesare să încep procesul de remontare. Proba de discurs a fost ca o lumină bună. Ca un cer de primăvară. După ce am terminat discursul, am interpretat un fragment dintr-o doină exact așa cum îmi făcusem planul. ,,Greu îi Doamne când n-ai cui, o vorbî bunî să-i spui”. Poate că versurile doinei izvorau odată cu sentimentele  mele  și toată încărcătura mea emoțională din acea perioadă  s-a revărsat în cascadă peste mintea profesorilor examinatori . ...

OlimpiAde-le (2)        M-am întors acasă cu o inimă încărcată de satisfacție și am început să mă pregătesc pentru provocarea imediat următoare  ce avea să se desfășoare în mai, cu o lună înainte de examenul de bacalaureat.  Nici de data asta profesoara mea nu avea să fie lângă mine la Constanța, ba mai mult, am simțit că își pierduse și elanul de a mă mai susț ine, scăpând printre degete parcă  cerințele  sau termenele  care trebuiau îndeplinite și bagatelizând pregătirea mea ca și cum ar fi pariat pe altcineva în cursa asta.        Eram destul de stresată de examenul cu adevărat relevant c are se apropia (bacalaureatul!! ) și  frustrată din cauza veșnicului meu sentiment de ne-apartenenț ă la grup pe care mi-l dădeau ceilalți olimpici din afara Moldovei.  Ne cunoscusem recent pe interne t și trebuia deja să concepem un plan de bătaie pentru proba de echipă.  Sigur că mereu am admirat inteligența și geniali...

        OlimpiAde-le            În clasa a XIIa, după  patru ani de reușite și decepții în materie de concursuri județene, am pornit iarăși în aventura numita O limpiada  de limbă și lit eratură română,   etapa națională de la Arad. Era pentru a treia oară când participam la etapa națională, pe parcursul anilor de liceu, însă de fiecare dată părea să fie un miracol și un fel de fata morgana care avea talentul să se îndepărteze destul de mult până când devenea o țintă intangibilă . Eram destul de dezumflată după eșecul din clasa a XIa când ratasem naționala și bocisem o noapte întreagă pentru câtă suferință a putut să-mi aducă Letopisețul Țării Moldovei și chiar Grigore Ureche, personal:)). Fie vorba între noi, nu știu de ce mă ocupam cu astfel de lucruri în anii când ar fi trebuit să mă intereseze chestii mai pragmatice.       În altă ordine de idei, nu am fost niciodată o persoană care să se poată detașa uș...