Cartea mea-partea a XIa
Nunțile (2) Așa a și fost. Șas e ani mai târziu m-am trezit într-un morma n de foi, caiete, dosare cu șină și folii, încercând să ordonez și să reordonez săracul și smeritul meu repertoriu. Altcineva care nu mă cunoștea ar fi zis că mă pregătesc pentru meseria de notar public dar eu știam că o persoană dezordonată ca mine poate fi și ordonată atunci când vrea. O persoană ca mine poate fi și o nouă variantă a ei la care mulți nu se așteaptă. Exista o fărâmă din mine care strălucea ca o perluță pe fundul oceanului și pe care o văzuseră puțini. Unii nu o văzuseră deloc iar alții se împotriviseră să o vadă. Și mai era mama care spunea :du-te! …că sigur o sa fie bine! Nu știam tonurile din care cântam, nu știam în ce ordine trebuie să cânt melodiile, nu aveam decât două programe, nu știam cum va suna vocea mea în fața unui public de nuntă, nu știam dacă sigur trebuie să mă duc la nuntă sau e suficient că m-am pregăti...