Cartea mea -partea I
Patinatoarea Mi-a spus cineva sau am citit că, ori de câte ori ți-e dor de tatăl sau de mama care nu mai este în viață, să te uiți la mâinile tale și să le săruți. Acolo sunt ei. Sălășuiesc în tine și trăiesc pentru tine, prin tine. Atâta timp cât tu lupți pentru visul tău, atâta timp cât tu perseverezi în munca ta și încerci să te autodepășești, ei n-au murit. Când eram mică voiam să devin patinatoare. Sau cel puțin asta am declarat în interviul pe care mama mi l-a luat la vârsta de 5 ani, înregistrându-mă pe o casetă. Fără să-mi spună ce are de gând să facă, a apăsat simultan primele două butoane ale micului casetofon gri marca anilor '80 și a început să mă întrebe lucruri despre viețișoara mea de copilă visătoare care vorbea singură prin casă, interpretând și imitând cu aceeași frenezie naivă personaje din desene animate dar și neamuri sau musafiri care mai...