Posts

Showing posts from March, 2025

Cartea mea-partea a XIVa

Image
  Boala (I)                  Dacă mă gândesc bine, viața mea de până acum s-a întâmplat destul de zbuciumată pe marginea gândurilor mele și destul de așezată cu toate deciziile luate. Până la urmă contează faptul că am reușit să construiesc din dezordinea de piese un puzzle drăguț și că totuși am avut libertatea să-l modific să arate așa cum îmi doresc.         Pentru că nu am fost niciodată un om al viciilor, mi-am permis să beau doar cafea și recunosc că, până în punctul de pierdere totală despre care voi vorbi în următoarele rânduri, am găsit în plăcerea de a bea cafea o mică ancoră pe care să o folosesc în momentele învolburate. Am observat că și creierul meu, la fel ca al multora, funcționează mai bine la gândul unei recompense, al unei mici pauze de cafea în car e să coboare puțin la demisol , în adâncimea  cugetului, să zăbovească  acolo, după care să renască la suprafață cu noi puteri. Caf...

Cartea mea- partea a XIIIa

Image
Jurnalista (II)  ,, Nu putem să nu comunicăm’’. Asta ne spunea unul dintre profesorii îndrăgiți ai departamentului și, fie că era o comuni care bună sau defectuoasă, era o  coordonată a vieții pe care o conștientizam din ce în ce mai mult și o recunoșteam în toată varietatea ei . În timpul facultății am experimentat diferite niveluri ale comunicării și asta nu a făcut decât să mă ajute  să aflu unde e locul meu .  Ca un curcubeu, împletit în jurul cursurilor, comunicarea își prezenta toate valențele chiar prin prisma profesorilor. Șmecheră, zeflemitoare, ironică, foarte prețioasă, corectă și coerent ă sau goală și pustie, comunicarea venea spre mine oricum cu bunele și cu relele ei.           Aveam un seminar de la 8 dimineața într-o clădire frumoasă, de sticlă, unde urcam cu liftul și mă așezam la o masă lungă și dreptunghiulară, ca la nuntă. Sau oi fi confundat eu planurile? În tot cazul, profesor ul responsabil era  un adevărat person...

Cartea mea- partea a XIIa

Image
Jurnalista (I)             După bacalaureatul încheiat cu 9.9 8 , examen ul  l a școala de șoferi trecut cu brio, o diplomă pentru nivelul intermediar al limbii engleze din partea unui institut de cursuri prin corespondență și acea steluță în frunte pe care o aveam de la olimpiada  internațională la limba română (care îmi garanta intrarea cu 10 la orice facultate cu profil uman) puteam păși cu toată încrederea în noul capitol din viața mea -Iașiul universitar. Mă simțeam suficient de înarmată pentru a răspunde oricărei provocări, suficient de pregătită pentru a cuceri chiar  publicul academic din mintea mea care arăta ca o mulțime de diplomați în costume negre, cu cravată sau papion, ochelari, dispuși într-unul din cele mai impunătoare amfiteatre, ochi și urechi la ce am eu de spus.        Prima zi de înscriere la Departamentul de Jurnalism al Facultății de Litere din Iași a fost  ca o torpilă lansată brusc, cât...