Jocul de-a măcelul
Mi-am amintit de piesa de teatru a lui Eugen Ionesco, ,Jocul de-a măcelul', în care oamenii, speriați de o boală necunoscută, reacționează haotic, unii cu lașitate, alții cu perversitate, în lupta pentru supraviețuire. De fapt, e doar expresia sentimentului de frică pe care nimeni nu știe cum îl va gestiona, mai ales în proximitatea morții. Dacă schimbăm 'boala necunoscută' cu 'nevoia urgentă de bani' am obținut 'Jocul calamarului':)
Sincer, am abordat 'în joacă' acest serial și am fost convinsă că e doar un super scenariu coreean care mă va fascina cam la fel de mult cum a făcut-o cel din filmul 'Paraziții'. Apropo, vi-l recomand pe acesta din urmă! E o comedie neagră, tot coreeană, de mare succes cinematografic. Paranteză: întotdeauna m-au fascinat contrastele, schimbările de cadru, combinațiile bizare! Să pui ideea de joc (naiv, inofensiv) lângă ideea de moarte (macabră, definitivă) e ca și cum ai pregătit un cocktail Molotov. Genial!
Oki. Am plecat de la recenzia pentru Jocul calamarului.😁
Pe lângă faptul că e un subiect atât de actual (când au fost oamenii mai disperați după bani decât sunt astăzi? ), pe lângă faptul că actorii joacă 'americănesc' de bine comparativ cu stilul tâmpițel în care joacă ei în filmele lor de zi cu zi, serialul e un manual de psihologie. Și e exact cursul pe care nu ți-l predă nimeni la școală, îl înveți mai târziu pe propria piele.
Despre șantaj, despre clasele sociale, despre cum să nu te încrezi în oameni nici în al 12 -lea ceas, despre regrete, despre concluzia dureroasă că obraznicul mănâncă praznicul. Și despre slăbiciuni.
Un Auschwitz ceva mai blând.
Serialul întreg e un lanț de hiperbole. Dacă încerci să vezi dincolo de ele, rămâi uimit de cât de complexe sunt implicațiile.
Fiecare jucător eliminat înseamnă un câștig pentru ceilalți (suma din pușculiță crește direct proporțional cu numărul de jucători eliminați). Oare nu e fix ca in viață când, de cele mai multe ori, 'ne alimentăm' cu necazul semenului? Dovadă stau știrile despre accidente, morți și nenorociri.. care au cel mai mare rating.
VIP-urile îndesate cu bani și sătule de lux au rămas cu o ultimă dorință: să manipuleze suflete, să fie mici Dumnezei, să stăpânească și să umilească. Just for fun. Miroase a politică, a corupție și a nedreptate, a menu tradițional românesc😇
Traficul de organe care se întâmplă în subsol (și în subsolul fiecărei societăți evoluate), prieteniile din copilărie care se taie ca maioneza când apar interesele, prejudecățile despre LGBT (da, un transsexual poate fi mult mai demn, mai curajos și mai sincer decât un hetero), puterea de sacrificiu a femeilor și surpriza geniului, mândria cartierului, care a picat la testul de omenie sunt doar câteva aspecte introduse subtil în țesătura serialului.
Sigur că toate jocurile din copilărie pe care le-au pus în acțiune sunt provocatoare și interesante. Dar provocarea e să vedem mai mult, mai departe de jocuri! Un Joc secund… Pentru cine a citit Ion Barbu👧
Actorul principal are 52 de ani. Jung Jae-Lee e cel mai surprinzător actor coreean pe care l-am văzut până acum (și am văzut câțiva😀). De ce e surprinzător? Pentru că vârsta la care mulți renunță la actorie și devin niște stafii ale bărbaților care au fost odată (o fi de la vicii?:)), el se clasează ca star mondial, în cel mai urmărit serial al momentului.
Mulți au criticat violența din serial. Eu cred că mesajul e exact opusul. Cei mai puternici și cei mai vulnerabili pot trăi împreună, pot găsi echilibrul, pot face o lume mai bună dacă respectă regulile, dacă își asumă disciplina și înțeleg că liniștea vine din fericirea celuilalt și nu din fericirea individuală.
În esență, nimeni nu știe cât e ficțiune și cât e realitate. În anii 1980, a existat în Coreea, o mișcare denumită 'Casa fraților' prin care toți orfanii și oamenii străzii erau 'internați' într-un centru de reformare unde erau abuzați, maltratați și îmbuibați cu pastile…. N-a fost doar Hitler vinovat.
Concluzionând, Coreea lovește din nou! Cu un super serial care a cucerit și încă va cuceri.. Înțeleg că urmează și sezonul al 3 lea.
Pentru răbdarea de a-mi citi părerile 감사합니다!❤️

Oh, realiste păreri, și totuși mintea umana poate fi încă surprinzătoare..Apropo, ce părere ai despre puterea de influenta Tik-Tok-ului în viata politică și despre ceea ce s-a întâmplat în privința candidatului la președinția României, G. C.
ReplyDeleteAsa e, mintea umană e din ce în ce mai surprinzătoare. Voi aborda orice subiect, mai puțin politică. 🤗
DeleteAlina (am omis🤦🏽)
ReplyDeleteBun articolul, felicitări! Cred ca textul a ajuns un mod foarte bun de a selecta urmăritorii într-o lume tot mai puțin atrasă de citit, de a-și face propria părere despre ceva. E mai ușor de urmărit o persoană "influentă" și de a-i împărtăși părerile. Și mai nou de a cădea în capcanele AI și de a comenta cu "felicitări" la poze "pe care nu le apreciază nimeni "
ReplyDeleteMă bucur că mai sunt persoane care apreciază cititul, scrisul și exprimarea unei păreri libere. Mulțumesc pentru feedback!
Delete